Sistemele de intretinere a iepurilor de casa pot fi diferentiate si clasificate luand in considerare densitatea animalelor pe unitatea de suprafata, tipul de adapost, tipul de hranire. Dupa aceste criterii sistemele de intretinere se impart in: sistem de intretinere extensiv (semilibertate). Iepurii sunt crescuti in adaposturi simple (soproane, grajduri, etc); sistem de intretinere semiintensiv - cresterea iepurilor in custi individuale. Aici vom zabovi putin. Custile pot fi confectionate din lemn, plasa de sarma, tabla, mase plastice. pardoseala unei custi trebuie sa-i permita urecheatului sa se odihneasca si sa se plimbe. Se va asigura 1000 centimetri patrati pentru fiecare kilogram de carne vie. De exemplu un iepuroi de 5 kilograme va necesita o pardoseala in suprafata de 5.000 metri patrati, adica dimensiuni de 0,5 metri latime si 1 metru lungime. pardoseala poate fi compacta, tip gratar, mixta, metalica. Cusca va fi dotata cu hranitor pentru nutreturi, adapatori, cuib de fatare care se introduce in in cusca iepuroaicei gestante cu 4-5 zile inainte de fatare. Exista si sistemul de intretinere intensiv (microfermele). Acest sistem se adreseaza iubitorilor de iepuri care urmaresc si obtinerea de profituri banesti de pe urma urechiatilor. Se face de obicei prin custi etajate.
Utilaje pentru creşterea iepurilor
Cuştile pe aşternut, amplasate în adaposturi amenajate, sunt folosite de micii cresctori din mediul rural şi din zonele preoraşeneşti, care produc pentru consumul familiei şi un surplus pentru vânzare, care reprezinta profitul net al gospodriei.
1. Cuştile tradiionale au fost primele tipuri de cuşti. Atât elementele de susinere, cât şi adpatorile şi hranitorile sunt din beton. Cuştile au 60-70 cm adâncime, 60-120 cm lungime şi 50-60 cm înlime. Datorit greutatilor în curatire, spalare şi dezinfectie a acestora şi faptului ca animalele vin în contact permanent şi direct cu aşternutul, nu sunt recomandate.S-au adus îmbunatatiri prin introducerea hranitorilor şi adapatorilor din tabla, precum şi pardoseala falsa din plasa de sârma. Cu toate acestea, cuşca tradiionala este din ce în ce mai putin folosita.
2. Cuştile din plasa metalica (sârma) au ochiuri de 25/13 mm sau 76/13 mm şi diametru de 1,8-2,5 mm. Avantaje: plasa de sârma se curata, se spala şi se dezinfecteaza uşor, iar animalele nu mai vin în contact cu dejeciile. In general, la rasele grele apar pododermatitele (afeciuni ale picioarelor).
Cuştile pentru reproductie sunt concepute pentru o iepuroaica cu puii ei pâna la întarcare, pentru un mascul adult sau pentru femelele de înlocuire. Aceste cuşti trebuie sa asigure spatii pentru iepuroaica, pui şi pentru monta. În cazul sistemului de creştere cu coridor-colier, latimea coridorului trebuie s fie de 25 cm.
4. Cuşti pentru îngraşarea iepurilor. Iepurii la îngraşat se împart în grupe de 6-10 capete, uniformi ca dezvoltare corporala, cu o densitate de 16-20 animale pe m2 de cuşca. Aceast densitate este valabila pentru iepurii de carne care se taie la 15-20 saptamâni.

......

Aşezarea cuştilor în hale

Modul de aşezare a cuştilor în adapost influenteaza favorabil asupra confortului iepurilor, uşureaza evacuarea dejectiilor şi supravegherea activitii de reproductie, hrânire, adapare, precum şi a situatiei sanitar-veterinare a animalelor.
Sunt cunoscute trei tipuri de aşezare a cuştilor în hale, şi anume: pe un singur nivel (flat-deck), pe doua niveluri (de tip californian) şi pe 2, 3 şi 4 etaje în sistem baterie.
Aşezarea cuştilor pe un singur nivel. Pot fi suspendate pe bare, pe picioare metalice sau pe peretii foselor. Dejectiile cad prin gratarul inferior al cuştii, pe pardoseala sau în fose cu adâncimea de 20-120 cm şi sunt evacuate la 2-3 zile pentru fosele mici şi la 2 ani pentru fosele cu adâncime mai mare de 1 m.
Avantajele aşezarii pe un singur nivel (tip flat-deck) sunt: confortul pentru animale şi îngrijitor, uşurina supravegherii şi manipulrii iepurilor şi nu cere o ventilaie prea puternic. Are şi un dezavantaj - densitatea mica pe m2 necesita cheltuieli suplimentare pentru investiii. Dar, în final, acest dezavantaj este compensat prin rezultatele superioare de productie.
Aşezarea pe doua niveluri (de tip californian). în acest sistem cuştile sunt aşezate pe doua niveluri, dar nu suprapuse. Dejectiile cad pe fosa (în funcie de tipul de adpost). La acest sistem, creste numarul de iepuri pe metrul patrat, dar sunt mai greoaie accesul i supravegerea custilor din etajul superior. De asemenea, cresc cheltuielile cu sistemul de sustinere a cuştilor .
Aşezarea cuştilor în baterii pe 2, 3 şi 4 niveluri. In acest sistem cuştile sunt aşezate unele sub altele, fapt ce permite realizarea unei densiti maxime de iepuri pe metrul ptrat. Sunt cunoscute doua tipuri de baterii: cu plan înclinat sub gratarul cuştii, construit din tabla sau din azbociment, şi baterii cu benzi transportoare, acestt tip de baterie permite o densitate mare de animale pe m2 o productivitate ridicata pe îngrijitor şi cheltuieli reduse pe tona de produs.
Baterii cu benzi . Dejectiile cad prin gratarul cuştii pe banda transportoare sau pe un plan orizontal  iar evacuarea acestora se face ori de câte ori este nevoie. Şi la acest tip de baterie se poate realiza o densitate maxim de animale pe m , un cost redus al investitiei şi o productivitate ridicata. Dezavantajele constau în uzura mai rapida a materialelor şi repartizarea neuniforma a luminii la, nivelul reproducatorilor.

Anexele cuştilor

Cuştile sunt prevazute cu hranitori pentru concentrate şi buzunare sau gratare pentru furaje fibroase şi radacinoase, precum şi cu adapatori şi cuib de fatare. Hranitorilc sunt confectionate din tabla galvanizata sau material plastic dur. Ele trebuie sa fie uşor de demontat, de spalat şi de dezinfectat
şi sa asigure depozitarea ratiei de furaje pentru animalele din cuşca timp de doua zile. Hranitorile trebuie sa aiba o bordura suficient de înalta pentru a preveni risipa de furaje şi sa fie astfel compartimentate pentru a
împiedica iepurii la îngraşat sa intre în ele, iar adultii sa nu introduca o data cu capul şi picioarele din fata.
Adapatorile.
Adapatoarea este una din componentele principale ale cuştii, întrucât iepurii consuma de doua ori mai multa apa decât hrana uscat. Sunt cunoscute doua tipuri de adapatori: cu nivel constant şi automate
(cu picatura).
Adapatoarea automata cu nivel constant mentine apa la acelaşi nivel, cu ajutorul unui flotor aşezat într-un cazanel (bazin) aflat la capatul coloanei de aprovizionare cu ap. Aceste adptori prezint neajunsul c
trebuie foarte des curate şi splate pentru c sunt murdrite cu resturi furajere şi dejecii.
Adapatoarea automata (cu picurator) asigur apa curent şi proaspata, dar este greu de supravegheat, mai cu seama atunci când se defecteaza, datorita poziiei pe care o ocupa în cuşca.
La alegerea tipului de adapatoare trebuie sa se ia in seama de reducerea la maximum a pierderilor de apa şi asigurarea acesteia în condiii igienice.
Cuibul de fatare reprezinta componenta principala a cuştii, amplasata ia compartimentul adapostului, pe care-1 numim maternitate şi care constituie principala preocupare a crescatorului.
Pentru a raspunde exigentelor legate de fatare şi alaptare, forma cea mai buna a cuibului da fatare este cea paralelipipedica, cu dimensiuni minime de 50 x 25 x 25 cm sau adâncimea de 56 cm, înaltimea de 30 cm şi limea de 49 cm. Materialul din care sunt confectionate cuiburile trebuie sa fíe rezistent la rosturi, uşor de spalat şi dezinfectat, izolant şi rezistent la umiditate. În adposturile bine încalzite se poate utiliza cuşca din plasa de sârma galvanizata cu fundul din plastic. Scândura, placile aglomerate, plasticul şi placajul sunt des întrebuintate, dar sunt greu de spalat şi dezinfectat.
Cuibul din plasa de sârma şi fundul de plastic dau rezultate foarte bune, dar necesita condiii optime de microclimat în adapostul de iepuri, puii fiind golaşi la fatare şi în contact direct cu exteriorul cuştilor ar putea s moar.
Pentru a asigura un maximum de confort pentru pui şi iepuroaic, precum şi posibilitatea de supraveghere şi manipulare uşoar a acestora, cuibul de fatare trebuie sa aiba urmtoarele calitati:
> fundul trebuie sa fie uşor adâncit pentru a permite puilor sa se adune iama şi sa se disperseze vara;
> iepuroaica sa aiba acces în cuib, prin partea opus, pentru a evita strivirile când intra brusc în cuib, acces care trebuie s fíe de 15 x 15 cm;
> fundul sa fie perforat, pentru a lasa sa se scurga urina, şi mobila, pentru a se spla şi dezinfecta cu uşurin;
> sa aiba o uşa de vizitare pentru a permite cresctorului sa controleze cuibul;
> cuibul sa aiba un prag care sa împiedice ieşirea puilor din cuib înainte de vârsta de 15 zile.
In cuib trebuie s se asigure o temperatura de 30-33°C (acolo unde iepuroaic a adunat prul). Pericolul cel mai mare pentru pui îl reprezinta variaiile de temperatur. Când aceasta scade la 22°C, mortalitatea puilor
se dubleaz.
De asemenea, o importan ta foarte mare o are participarea puilor la toate supturile şi în special la primul, cunoscut fiind faptul ca o mare parte din iepuroaice îşi alapteaza puii o singur data pe zi.
Variatiile de temperatura şi înfometarea determina pierderi mari prin mortalitate. Mortalitatea cea mai mare a puilor se înregistreaza în prima saptamâna dupa fatare, când procentul depaşeşte 68%' din totalul pierderilor şi 5,3% în sptmâna a II-a. Daca se asigur puilor o temperatur de 32°C la fatare şi o alptare
complet (artificial), mortalitatea se reduce la minimum.
Aşa cum am aratat anterior, adaposturile (halele) de creştere trebuie sa fie prevazute cu alei de serviciu (0,9 m), de o parte şi de alta a rândurilor de cuşti sau baterii. Halele sunt împrite în doua compartimente, unul este maternitate şi al doilea pentru creşterea tineretului, despartite printr-un filtru sanitar. în unitile mici, cele doua tipuri de cuşti (pentru fatare şi creştere) pot fi amplasate în aceeaşi încapere.